Prevenirea insolvenței

Intrebari frecvente

Cine ?
Procedurile de prevenire a insolvenței pot fi accesate exclusiv de către debitori. Ele nu se pot declanșa la cererea creditorilor, însă aceștia pot iniția totuși negocieri care să determine debitorul să solicite tribunalului deschiderea procedurii mandatului ad-hoc sau a concordatului preventiv. Când ?Legea nr. 85/2014 oferă debitorilor posibilitatea de a preveni insolvența, prin accesarea uneia din cele două proceduri – mandatul ad-hoc și concordatul preventiv – însă o condiție esențială este aceea ca debitorul să nu se afle încă în stare de insolvență, ci numai în stare de dificultate financiară.Debitorul aflat în dificultate financiară dispune încă de lichidități pentru a-și acoperi obligațiile, dar se simte totuși amenințat de eșec, manifestat sub forma unui risc de diminuare a lichidăților pe termen scurt, care poate conduce spre insolvență, ori sub forma unui risc de supraîndatorare.
Dificultățile de ordin financiar pot fi generate în situații precum scăderea încasărilor, întârzierea plăților, creșterea duratei de colectare a creanțelor, dependența de un singur contract, investiții prea mari ori supraîndatorare. Acestea sunt primele semne ale instalării unor dificultăți care, rămânând nerezolvate, conduc afacerea spre insolvență.Cum ?Atunci când se identifică dificultăți financiare, elaborarea și implementarea unei strategii corecte sunt indispensabile pentru însănătoșirea afacerii.
Din acest motiv, procedurile de prevenire a insolvenței se desfășoară sub controlul limitat al tribunalului, care restaurează încrederea creditorilor, și sunt gestionate de un practician în insolvență, care poate avea calitatea de mandatar ad-hoc ori administrator concordatar, în funcție de tipul procedurii.
Procedurile de prevenire a insolvenței nu sunt obligatorii, iar posibilitatea accesării lor este rezervată exclusiv debitorilor. Procedura este demarată la cererea debitorului, care trebuie să motiveze starea de dificultate financiară. Dacă cererea este admisă de președintele tribunalului, respectiv de judecătorul-sindic, procedura este inițiată și urmează a fi gestionată de practicianul în insolvență desemnat.Ce poți face ?Atunci când în cursul activității unei afaceri apar semne care amenință lichiditatea, reacția timpurie a conducerii este esențială pentru redresarea și menținerea societății pe piață.Pentru debitori, recomandăm abordarea proactivă a dificultăților și elaborarea unei strategii pentru depășirea lor, cu scopul de a evita instalarea insolvenței. Serviciile de specialitate pe care le oferim includ :
diagnosticarea situației financiare a afacerii
identificarea cauzelor care generează dificultăți
elaborarea unei strategii de redresare pe bază de plan
negocieri cu creditorii, inclusiv renegocierea creanțelor
reprezentarea debitorului în litigiile având ca obiect recuperarea creanțelor de la proprii debitori
gestionarea contractelor
propunerea unor măsuri personalizate care conduc spre redresarea afacerii și prevenirea insolvenței.Pentru creditori, recomandăm încurajarea debitorului în a accesa proceduri de prevenire a insolvenței, întrucât acestea asigură rate mai mari de recuperare a creanțelor, în comparație cu ratele de recuperare rezultate în urma unei proceduri de insolvență. De asemenea, în cazul în care debitorul prezintă viabilitate, suntem încrezători că sprijinul și încrederea oferite de creditori sunt elementele-cheie ale succesului procedurilor de prevenție.Avantaje
Se tratează timpuriu orice amenințare care poate avea impact asupra lichidității și se elimină astfel riscul falimentului
Au o durată redusă și implică cheltuieli de procedură mai mici în comparație cu procedurile formale de insolvență
Îndeplinesc un rol educativ pentru persoanele din conducerea afacerii, cu privire la detectarea timpurie a unor dificultăți viitoare
Consolidează încrederea creditorilor și le arată că se minimizează impactul dificultăților asupra creanțelor pe care aceștia le dețin
Debitorul rămâne în controlul afacerii sale
Sunt proceduri confidențiale, defășurate în camera de consiliu, formalitățile de publicitate fiind minime în cazul concordatului preventiv
Legea prevede un regim special de protecție pentru finanțările noi, care beneficiază de prioritate la distribuire, după plata cheltuielilor de procedură
În cazul concordatului preventiv, executările silite individuale sunt suspendate pe toată durata procedurii, inclusiv în ceea ce privește creanțele datorate creditorului bugetar
Planul de restructurare care îndeplinește toate condițiile cerute de lege este opozabil și se aplică și creditorilor disidenți (Creditorii disidenți sunt cei care votează împotriva planului de restructurare).
Măsurile cuprinse în concordatul preventiv omologat, inclusiv modificările creanțelor, se aplică și codebitorilor, fidejusorilor și terților garanți
Concordatul preventiv omologat de judecătorul-sindic blochează deschiderea procedurii insolvenței
Chiar și în cazul eșuării concordatul preventiv pe durata derulării sale, se elimină riscul atragerii răspunderii persoanelor din conducere pentru intrarea afacerii în insolvențăDezavantaje
Procedurile de prevenire a insolvenței au caracter convențional, nu obligațional
Procedurile de prevenire a insolvenței sunt adesea confundate cu procedurile de insolvență și, implicit, cu procedura falimentului
Suspendarea curgerii dobânzilor și a altor accesorii nu operează de drept, cum este în cazul insolvenței, ci numai cu acordul scris al părților
Nu se pot realiza cu succes fără încrederea și acordul creditorilor
Concordatul preventiv exclude anumite categorii de debitori din domeniul său de aplicare

Mandatul ad-hoc

Ce este mandatul ad-hoc ?
Mandatul ad-hoc este una din cele trei proceduri de salvare a afacerilor, reglementată de Legea nr. 85/2014. Potrivit acesteia, mandatul ad-hoc este o procedură confidențială, declanșată la cererea debitorului în dificultate financiară, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanță, negociază cu creditorii în scopul realizării unei înțelegeri între unul sau mai mulți dintre aceștia și debitor, în vederea depășirii stării de dificultate în care se află (art. 5 pct. 36). Cu alte cuvinte, mandatul ad-hoc este similar unui acord extrajudiciar, în care rolul limitat al instanței este de natură a consolida încrederea creditorilor în măsurile propuse în cadrul procedurii.
Cât durează ?
Mandatul ad-hoc este limitat la o perioadă de 90 de zile, fără posiblitatea prelungirii. În acest răstimp, practicianul în insolvență desemnat, în calitate de mandatar ad-hoc, are sarcina de a realiza o înțelegere între unul/mai mulți creditori și debitor. Termenul de 90 de zile se referă la perioada în care se poate ajunge la o înțelegere, și nu la perioada de desfășurare a acordului încheiat, aceasta din urmă fiind stabilită în mod convențional între părți.
Ce cheltuieli implică ?
Cheltuielile de procedură implică onorariul mandatarului ad-hoc. Potrivit legii, acesta se stabilește provizoriu de către președintele tribunalului, la propunerea debitorului și cu acordul mandatarului ad-hoc, sub forma unui onorariu fix sau lunar. Acesta poate fi modificat ulterior, la cererea mandatarului ad-hoc, cu acordul debitorului.
Care este scopul mandatului ad-hoc ?
Potrivit legii, scopul mandatului ad-hoc este depășirea stării de dificultate financiară în care se află debitorul, salvarea afacerii, păstrarea locurilor de muncă și acoperirea pasivului. Scopul principal al mandatului ad-hoc reiese din însuși titlul legii, respectiv prevenirea insolvenței.
Cum se desfășoară ?
Mandatul ad-hoc se declanșează printr-o cerere adresată președintelui tribunalului. Prin această cerere, debitorul trebuie să propună numirea unui mandatar ad-hoc dintre practicienii în insolvență autorizați și să justifice necesitatea numirii lui. Cererea se depune la cabinetul președintelui tribunalului și se înregistrează într-un registru special, din motive de confidențialitate.
În termen de 5 zile de la primirea cererii, președintele tribunalului dispune citarea debitorului și a mandatarului ad-hoc propus. După verificarea îndeplinirii condițiilor legale, președintele tribunalului desemnează mandatarul ad-hoc prin încheiere executorie.
După desemnarea sa, mandatarul ad-hoc are scopul de a identifica vulnerabilitățile afacerii și de a încheia o înțelegere între debitor și unul/mai mulți creditori ale căror creanțe amenință lichiditatea afacerii și creează riscul apariției insolvenței. Durata înțelegerii nu este limitată prin lege. Înțelegerea încheiată poate cuprinde orice măsuri care servesc la salvarea afacerii. Legea exemplifică, dar nu se limitează la măsuri precum: remiteri, reeșalonări/reduceri parțiale de datorii, continuarea/încetarea unor contracte în curs și reduceri de personal.
Cum încetează ?
Mandatul ad-hoc are trei cazuri de încetare, dintre care două se referă la eșuarea lui. Oricare ar fi cazul încetării, președintele tribunalului dispune încetarea procedurii fie la cererea debitorului, fie la cererea mandatarului ad-hoc.

Concordatul preventiv

Ce este concordatul preventiv ?
Concordatul preventiv este cea de-a doua din cele trei proceduri de salvare a afacerilor, reglementat de Legea nr. 85/2014. Potrivit acesteia, concordatul preventiv este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află (art. 5 pct. 17).
Cu alte cuvinte, concordatul preventiv este un contract special, plurilateral, valabil încheiat între debitor și creditorii care reprezintă cel puțin 75% din totalul datoriilor. O particularitate specifică acestui contract este faptul că, în urma omologării lui de către judecătorul-sindic, el devine opozabil și se aplică și creditorilor disidenți, cu condiția ca valoarea creanțelor lor să nu depășească 25% din totalul datoriilor afacerii.
Cât durează ?
Concordatul preventiv se poate desfășura pe o durată inițială de 24 luni, calculate de la data omologării sale de către judecătorul-sindic. Legea oferă posibilitatea prelungirii concordatului cu încă 12 luni. Se adaugă o perioadă de 60 de zile, premergătoare omologării, în care au loc negocierile dintre administratorul concordatar și creditori.
Ce cheltuieli implică ?
Cheltuielile de procedură implică onorariul administratorului concordatar. Potrivit legii, acesta se va suporta de către debitor și va fi propus prin proiectul de concordat, urmând a fi stabilit prin concordatul preventiv. În funcție de complexitatea cazului, onorariul va consta într-o sumă fixă, un onorariu lunar și/sau un onorariu de succes. Alte cheltuieli se referă la formalitățile de publicitate care trebuie efectuate pentru opozabilitate față de terți, respectiv mențiuni privind concordatul în registrul în care este înregistrat debitorul.
Care este scopul concordatului preventiv ?
Scopul concordatului preventiv este salvarea afacerii și prevenirea insolvenței, concomitent cu plata datoriilor societății, în condițiile stabilite prin concordatul preventiv.
Cum se desfășoară ?
Concordatul preventiv este o procedură parțial confidențială, declanșată la inițiativa debitorului, printr-o cerere adresată tribunalului competent. Prin această cerere, debitorul propune numirea unui administrator concordatar, dintre practicienii în insolvență autorizați. Primind cererea, judecătorul-sindic numește administratorul concordatar provizoriu.
După desemnarea sa provizorie, administratorul concordatar, împreună cu debitorul, beneficiază de 30 de zile pentru elaborarea listei creditorilor și a ofertei de concordat preventiv. Aceasta din urmă se depune la grefa tribunalului și se menționează în registrul în care este înmatriculat debitorul.
Ulterior depunerii ofertei de concordat preventiv și transmiterii sale către creditori, urmează perioada de negocieri cu creditorii, limitată la 60 de zile. Oferta de concordat preventiv este similară unui plan de restructurare extrajudiciară și poate fi modificat, în acord cu rezultatele negocierilor.
Oferta de concordat este apoi supusă aprobării creditorilor. Votul creditorilor trebuie exprimat în maximum 60 de zile de la data primirii ofertei de concordat. Concordatul preventiv este considerat aprobat de creditori atunci când este votat favorabil de creditorii care însumează cel puțin 75% din totalul creanțelor acceptate și necontestate.
După aprobarea creditorilor, concordatul preventiv este supus omologării judecătorului-sindic. Administratorul concordatar este citat în camera de consiliu, în 48 ore de la depunerea cererii de omologare. Judecătorul-sindic verifică îndeplinirea condițiilor de legalitate ale concordatului și omologhează concordatul preventiv, prin încheiere. Concordatul preventiv omologat este comunicat creditorilor și menționat în registrul în care este înmatriculat debitorul.
De la data comunicării hotărârii de omologare a concordatului, se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor care au participat la votarea concordatului, indiferent de votul exprimat. De asemenea, concordatul omologat blochează declanșarea procedurii insolvenței.
După omologare, debitorul își conduce afacerea în condițiile stabilite prin concordatul preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.
În primul an al desfășurării concordatului preventiv, este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creanțelor stabilite prin concordat.
Dacă în derularea concordatului preventiv debitorul acumulează noi datorii, stabilite printr-un titlu executoriu, creditorul poate fie să adere la concordat, fie să demareze urmărirea silită individuală.Cum încetează ?Concordatul preventiv are patru cazuri de încetare, dintre care trei se referă la eșuarea lui. Nereușita concordatului se poate constata fie la cererea administratorului concordatar, fie la cererea creditorilor (prin introducerea unei acțiuni în nulitate sau a unei acțiuni în rezoluțiune). În cazul în care concordatul preventiv se finalizează cu succes, modificările creanțelor prevăzute în concordat rămân definitive.