Procedura insolvenței și când se aplică

Procedura insolvenței este o procedură colectivă, concursuală și egalitară, care se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți de Codul civil. Procedura se poate declanșa la cererea creditorilor, sau la cererea debitorilor care înregistrează datorii mai mici de 50% din totalul datoriilor către creditorul bugetar. Cu alte cuvinte, debitorii ale căror datorii către bugetul statului reprezintă peste 50% din totalul datoriilor, nu pot solicita deschiderea procedurii insolvenței (art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, modificat prin O.U.G. nr. 88/2018).Procedura insolvenței se poate realiza prin cele două forme ale sale:
Procedura generală de insolvență, care presupune intrarea succesivă, după perioada de observație, în reorganizare judiciară și apoi în procedura falimentului, sau separat, numai în reorganizare judiciară ori numai în faliment.
Procedura simplificată de insolvență, care implică intrarea directă în faliment, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maxim 20 de zile.Este foarte important de reținut faptul că declanșarea procedurii insolvenței nu este o opțiune, așa cum este cazul procedurilor preventive, ci o obligație stabilită prin lege și sancționată, în cazul neîndeplinirii sale. Sancțiunea este prevăzută de Codul penal și este asociată infracțiunii de bancrută. Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență (art. 66 din Legea nr. 85/2014).În cazul în care debitorul a încheiat fără succes una dintre procedurile preventive, iar între timp a intervenit starea sa de insolvență, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor.Cât durează ?
Dacă în procedurile de prevenire a insolvenței, durata este stabilită cu exactitate prin lege, în cazul procedurilor de insolvență nu se prevede nicio durată exactă. În funcție de tipul procedurii, de etapele procedurale specifice fiecăreia, dar și de complexitatea cazului și numărul creditorilor, procedura insolvenței se poate întinde pe o perioadă măsurată în ani.
În cazul procedurii generale de insolvență, perioada de observație se recomandă prin lege să nu depășească un an. Ulterior, dacă se aplică procedura reorganizării judiciare, cea de-a treia procedură de salvare a afacerilor reglementată de Legea nr. 85/2014, durata este stabilită la 3 ani, cu posibilitatea prelungirii sale cu încă 1 an. Dacă în decursul reorganizării judiciare intervine falimentul, ori dacă acesta se aplică direct după perioada de observație, durata sa nu poate fi stabilită cu precizie, întrucât ea depinde de timpul în care se îndeplinesc toate etapele procedurale prevăzute de lege.
În cazul procedurii simplificate de insolvență, perioada de observație este limitată la 20 de zile. Ulterior, prin intrarea directă în faliment, se aduc la îndeplinire toate etapele necesare închiderii procedurii, a căror durată nu poate fi apreciată cu exactitate. În schimb, procedura simplificată de insolvență nu oferă debitorilor nicio șansă de salvare, fiind echivalentă falimentului.
Ce cheltuieli implică ?Procedura insolvenței este mai costisitoare decât procedurile preventive, în particular datorate formalităților procedurii. Cheltuielile se suportă din averea debitorului, și pot implica unele costuri necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor inventariate ale debitorului, costuri pentru plata unor persoane de specialitate precum avocați, experți contabili sau evaluatori, cheltuieli pentru publicitate ori cheltuieli pentru comunicarea unor acte de procedură. De asemenea, cheltuielile implică și onorariul administratorului judiciar / lichidatorului judiciar.
Care este scopul procedurilor de insolvență ?Scopul procedurilor de insolvență, fie reorganizare judiciară ori faliment, este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia (art. 2 din Legea nr. 85/2014).
Efectele deschiderii procedurii de insolvență
Se suspendă curgerea dobânzilor, penalităților și a altor accesorii calculate la creanțele anterioare deschiderii procedurii, cu excepția creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință.
Se suspendă de drept acțiunile judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, cu unele excepții.
Se ridică dreptul de administrare a afacerii, iar mandatul administratorilor statutari încetează de drept. Acest efect implică predarea gestiunii.
Activele societății sunt indisponibilizate integral.
Pe toată durata procedurii insolvenței, indiferent de forma sa, orice operațiune efectuată de debitor necesită avizul prealabil al administratorului judiciar, sub sancțiunea nulității. Operațiunile includ, dar nu se limitează la plățile prin contul unic ori casierie, încheierea unor contracte, modificarea contractului colectiv de muncă și efectuarea unor tranzacții.
Situația contractelor este analizată, iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are posibilitatea de a le denunța ori de a le menține.
Se naște obligația debitorului de a înscrie în orice document mențiunile privind starea sa, în funcție de procedura în care se află (insolvență, reorganizare sau faliment).
Se prevede obligația debitorului de a publica, pe pagina de internet administrată, informațiile referitoare la starea societății, precum și numărul, data și instanța care a pronunțat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, sub sancțiunea plății unei amenzi cuprinse între 10.000 și 30.000 lei.
Se analizează perioada de 2 ani anterioară procedurii insolvenței, pentru a se stabili dacă au existat acte, operațiuni ori transferuri frauduloase, care au provocat starea de insolvență.
Se analizează comportamentul organelor de conducere și/sau supraveghere, pentru a se stabili dacă aceștia au contribuit la apariția stării de insolvență. Dacă în sarcina acestora se găsesc unele fapte care ar fi putut provoca insolvența afacerii, răspunderea lor va fi angajată, urmând a suporta o parte sau întregul pasiv al debitorului ajuns în insolvență.
Se analizează situația economico-financiară a debitorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, iar ulterior, în termen de 40 de zile de la data deschiderii procedurii, acesta va întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență. Prin același raport, se propune fie intrarea în procedura reorganizării judiciare, atunci când afacerea prezintă potențial de redresare, fie intrarea în faliment.Primele măsuri
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va notifica deschiderea procedurii tuturor creditorilor societății, debitorului și registrului în care este înmatriculat debitorul, pentru efectuarea mențiunilor. Notificarea se va transmite spre publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Adunarea generală a asociaților/acționarilor/membrilor va fi convocată, în vederea desemnării unui administrator special, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Desemnarea administratorului special suspendă activitatea A.G.A. a debitorului. Nu poate deține calitatea de administrator special persoana care este creditor al societății aflate în insolvență.
Se inventariază bunurile din averea debitorului, în termen de maxim 60 de zile de la data deschiderii procedurii de insolvență.
Se efectuează inspecția fiscală de către organele specializate, în termen de 60 de zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență a notificării de deschidere a procedurii.
Se închid toate conturile bancare ale debitorului, urmând a fi menținut unul singur ori deschis un altul. Acesta este denumit contul unic al averii debitoarei.
Se prezidează prima adunare a creditorilor, stabilită de judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii. În cadrul acestei ședințe, se supune spre aprobarea creditorilor ordinea de zi stabilită de adminitratorul judiciar. Totodată, creditorii pot confirma administratorul judiciar provizoriu, stabilindu-i și onorariul.
Se întocmește tabelul preliminar de creanțe, pe baza declarațiilor de creanță depuse de creditori, cu excepția salariaților. Scopul tabelului preliminar este de a stabili totalul datoriilor. Creanțele declarate de creditori sunt supuse verificării efectuate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
După întocmirea tabelului preliminar de creanțe, judecătorul-sindic poate decide constituirea unui comitet al creditorilor, format din 3 sau 5 creditori.
După soluționarea eventualelor contestații la tabelul preliminar, se va întocmi, se va depune la grefa tribunalului și se va transmite spre publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență tabelul definitiv al creanțelor.